Castelul Peleș din Sinaia, reședința de vară a regelui României, a fost construit la dorința regelui Carol I al României (1866‑1914), după planurile arhitecților Johannes Schultz, Carol Benesch și Karel Liman, și a fost decorat de celebrii decoratori J.D. Heymann din Hamburg, August Bembé din Mainz și Bernhard Ludwig din Viena.
Este unul dintre cele mai importante edificii de tip istoric din România, având caracter de unicat și este, prin valoarea sa istorică și artistică, unul din cele mai importante monumente de acest fel din Europa celei de‑a doua jumătăţi a secolului al XIX‑lea.
Principele Carol I, ales domn al României în 1866, vizitează pentru prima dată Sinaia – atunci un mic sat de munte – în luna august a acelui an, rămânând încântat de frumusețea respectivelor locuri. Devenit ulterior Regele Carol I al României (1839‑1914), sub a cărui domnie țara și‑a câștigat independența, acesta a hotărât construirea unui castel într‑un loc retras și pitoresc. În 1872, Coroana a achiziționat 1 300 de kilometri pătrați de teren lângă râul Piatra Arsă. Moșia a fost numită Moșia Regală a Sinaiei, iar Principele a comandat construirea unei rezerve regale de vânătoare și a unei reședințe de vară pe proprietate.
Primele trei planuri de proiectare depuse pentru Peleș au fost copii ale altor palate din Europa de Vest, iar regele Carol I le‑a respins pe toate ca fiind lipsite de originalitate și fiind prea costisitoare. Arhitectul german Johannes Schultz a câștigat proiectul prezentând un plan original, care a fost pe gustul regelui: o vilă alpină grandioasă ce combină diferite trăsături ale stilurilor clasice europene, urmând mai ales eleganța italiană și estetica germană de‑a lungul liniilor renascentiste. Lucrările au fost conduse și de arhitectul Carol Benesch.
Fundația Castelului Peleș a fost pusă în 22 august 1873. Au fost construite mai multe clădiri auxiliare simultan cu castelul: camerele de gardă, clădirea Economat, cabana de vânătoare Foisor, grajdurile regale și o centrală electrică. Astfel, Peleș a devenit primul castel din lume alimentat în totalitate de electricitate produsă local. Mai întâi, lucrătorii au depus eforturi pentru a stăpâni elementele capricioase ale naturii, cum ar fi cursurile subterane de apă sau alunecările de teren. Celor 300 de muncitori care au lucrat aici le‑au trebuit doi ani pentru terminarea amenajărilor; în tot acest timp, domnitorul a supravegheat personal, în detaliu, lucrările.
completările ulterioare au fost făcute între 1893 și 1914 de către arhitectul ceh Karel Liman. Acesta a proiectat turnurile, inclusiv turnul central principal, care are o înălțime de 66 metri (217 ft). Vila Sipot, care a servit inițial drept sediu administrativ în timpul construcției, a fost construită mai târziu. Tot Liman va supraveghea și construirea în apropiere a castelului Peleșor (1889‑1903), viitoarea reședință a regelui Ferdinand I și a reginei Maria a României, precum și a vilei regelui Ferdinand din păjistea regală.
În 1875 se pune piatra de temelie a castelului, sub care sunt îngropate câteva zeci de monede de aur de 20 de lei, primele monede românești cu chipul lui Carol I.
În 1883 are loc inaugurarea oficială a Peleșului, pe care domnitorul l‑a văzut ca pe un „sediu” al noii dinastii. Iar așezarea sa pe Valea Prahovei nu era întâmplătoare. Nu departe, la Predeal, era pe vremea aceea granița României cu Austro‑Ungaria. Dar, ulterior, după unirea Transilvaniei cu Vechiul Regat, castelul a ajuns să fie amplasat chiar în inima țării.
Peleșul a căpătat apoi o tot mai mare importanță, devenind reședința de vară a familiei regale române, care petrecea aici destul de multă vreme, de obicei din mai până în noiembrie. Aici s‑au ținut importante întruniri politice, cum au fost Consiliile de Coroană din 1914 (când s‑a hotărât neutralitatea României din primul război mondial, care tocmai începuse) și 1925.
Costul lucrărilor la castel, întreprinse între 1875 și 1914, a fost estimat la 16.000.000 lei românești în aur (aproximativ 120 de milioane USD astăzi). La construcție au lucrat între trei și patru sute de oameni. Regina Elisabeta a României a scris în jurnalul ei, în faza de construcție:
„Italienii erau zidari, românii construiau terase, albanezii și grecii lucrau în piatră, germanii și ungurii erau dulgheri, turcii ardeau cărămizi. Inginerii erau polonezi, iar sculptorii în piatră erau cehi. Francezii desenau, englezii măsurau. Astfel puteai vedea sute de costume naționale și auzi paisprezece limbi în care vorbeau, cântau, blestemau și se certau în toate dialectele și tonurile. Un amestec vesel de oameni, cai, căruțe, boi și bivoli domestici.”
Construcțiile au înregistrat o ușoară încetinire în timpul Războiului de Independență al României împotriva Imperiului Otoman din 1877‑1878, dar la scurt timp după aceea planurile au crescut ca dimensiune și construcția a fost destul de rapidă. Balul regal de inaugurare oficială a Castelului Peleș a avut loc pe 7 octombrie 1883.
În timpul construcției, Regele Carol I și Regina Elisabeta au locuit în Vila Foisor, la fel ca Regele Ferdinand și Regina Maria în timpul construcției Castelului Peleșor. Regele Carol II s‑a născut la castel în 1893, dând sens expresiei „leagăn al dinastiei, leagăn al națiunii” pe care Carol I l‑a dăruit Castelului Peleș. Carol II a locuit în Vila Foisor lungi perioade din timpul domniei sale.
După abdicarea forțată a regelui Mihai I în 1947, regimul comunist a confiscat toate bunurile regale, inclusiv moșia Peleș. Castelul a fost deschis pentru scurt timp ca atracție turistică. De asemenea, a servit ca loc de recreere și odihnă pentru personalitățile culturale românești. Castelul a fost declarat muzeu în 1953. Nicolae Ceaușescu a închis întreaga moșie între 1975 și 1990, în ultimii ani ai regimului comunist. Zona a fost declarată „zonă de interes pentru protocolul de stat”, iar singurele persoane permise pe proprietate erau personalul de întreținere și cel militar.
Lui Ceaușescu nu‑i plăcea foarte mult castelul și îl vizita rar. În anii 1980, o parte din lemnărie a fost infestată cu „buretele de casă” (Serpula lacrymans). După Revoluția din decembrie 1989, Peleș și Castelul Peleșor au fost reînființate ca situri de patrimoniu și deschise publicului. Astăzi, Castelul Foisor servește ca reședință prezidențială. Clădirea Economat și clădirea Camerelor Gărzii sunt acum hoteluri și restaurante. Unele dintre celelalte clădiri de pe moșia Peleș au fost transformate în vile turistice, iar altele sunt acum „clădiri cu protocol de stat”.
În 2006, guvernul român a anunțat restituirea castelului fostului monarh Mihai I. Retrocedarea efectivă s‑a realizat la data de 20 februarie 2007. Castelul este închiriat de familia regală a României, iar Regele și‑a exprimat dorința ca acesta să continue să adăpostească Muzeul Național Peleș, un muzeu de stat, fiind folosit ocazional pentru evenimentele importante, cu semnificație națională, pe care le organizează Familia Regală.
Cele mai importante săli de vizitat sunt:
- Holul de Onoare – este grandios, cu lambriuri din lemn de nuc, tapetate cu basoreliefuri și statuete. Plafonul mobil din sticlă, acționat cu ajutorul unui motor electric sau printr-un sistem manual, era un element de surpriză pentru vizitatorii regelui, care puteau să admire seninul cerului în nopțile de vară. A fost finalizat complet abia în 1911, sub îndrumarea lui Karel Liman.
- Biblioteca regală atrage în special pe cei pasionaţi de cărţi rare, având coperţi din piele gravate cu litere de aur. Chiar și pentru cei mai puţin familiarizaţi cu universul cărţilor, există un punct de atracţie: ușa secretă, o cale de acces în spatele unui raft cu cărţi, prin care regele se putea refugia în diverse încăperi ale Castelului.
- Sălile de arme, amenajate în perioada anilor 1903 – 1906, adăpostesc peste 4 000 de piese europene și orientale din secolele XIV – XVII. Cele mai preţioase sunt considerate armurile germane din secolele XVI – XVII și o armură completă pentru cal și cavaler, unică în România.
- Sala de muzică a devenit salon de serate muzicale la dorinţa reginei Elisabeta. Mobilierul de aici a fost primit în dar de la maharajahul de Kapurthala.
- Sala Florentină, denumită și Marele Salon, impresionează prin plafonul sculptat în lemn de tei, aurit, cele două mari candelabre și decoraţiunile în stilul neorenasterii italiene.
- Sala Maură este operă a arhitectului Charles Lecompte du Nouy, având elemente hispano‑maure, cu o fântână din marmură de Carrara, copie după o piesă din Cairo.
- Sala de teatru are 60 de locuri și loja regală, fiind decorată în stilul Ludovic al XIV‑lea.
- Sala de Concerte, amenajată în 1906, se află la etajul I. Instrumentele muzicale prezente aici sunt un clavecin executat la Anvers în 1621, un pian cu coadă verticală Blüthner și o orgă Rieger cu două claviaturi.
- Apartamentul Imperial a fost amenajat tot în 1906 cu ocazia vizitei (care nu a mai avut loc) a împăratului Austro‑Ungariei, Franz Josef I, invitat la aniversarea a 40 de ani de domnie a regelui Carol I.
Alte săli:
- Sala de Consilii, care seamănă cu una dintre sălile Primăriei din Lucerna, Elveția.
- Cabinetul de lucru, unde se află un birou impunător și un pupitru pentru audiențe.
- Sufrageria, unde sunt expuse piese de argint de mare valoare, situată la etajul 1 și având mobilier rustic breton din secolul al XVIII‑lea.
- Salonul Turcesc, care adăpostește o colecție de vase turcești și persane din alamă.
- Dormitorul regal, luminat de un candelabru din cristal de Boemia.
Vitraliile Castelului Peleș au fost cumpărate și montate între 1883 și 1914, cele mai multe fiind aduse din Elveția și Germania, piese datând din secolele XV și XVII.
În jurul său, castelul are șapte terase decorate cu statui din piatră, fântâni și vase ornamentale din marmură de Carrara.
După Castelul Bran, Peleșul este considerat al doilea muzeu din țară căutat de turiști.
Importanța castelului este dată și de măsurile de securitate existente: pază militară, supraveghetori și camere video.