CASTELUL PELES

CASTELUL PELES
Resedinta de vara a Regilor Romaniei

Castelul Peles din Sinaia, resedinta de vara a regilor Romaniei, a fost construit la dorinta regelui Carol I al Romaniei (1866-1914), dupa planurile arhitecţilor Johannes Schultz, Carol Benesch si Karel Liman, si a fost decorat de celebrii decoratori J. D. Heymann din Hamburg, August Bembé din Mainz si Bernhard Ludwig din Viena.

Este unul dintre cele mai importante edificii de tip istoric din Romania, avand caracter de unicat si este, prin valoarea sa istorica si artistica, unul din cele mai importante monumente de acest fel din Europa celei de-a doua jumatati a secolului al XIX-lea.

Principele Carol I, ales domn al Romaniei in 1866, viziteaza pentru prima data Sinaia – atunci un mic sat de munte – in luna august a acelui an, ramanand incantat de frumusetea respectivelor locuri. Devenit ulterior Regele Carol I al Romaniei (1839–1914), sub a carui domnie tara si-a castigat independenta, acesta a hotarat construirea unui castel intr-un loc retras si pitoresc. In 1872, Coroana a achizitionat 1.300 de kilometri patrati de teren langa raul Piatra Arsa. Mosia a fost numita Mosia Regala a Sinaiei iar Principele a comandat construirea unei rezerve regale de vanatoare si a unei resedinte de vara pe proprietate.

Primele trei planuri de proiectare depuse pentru Peles au fost copii ale altor palate din Europa de Vest, iar regele Carol I le-a respins pe toate ca fiind lipsite de originalitate si fiind prea costisitoare. Arhitectul german Johannes Schultz a castigat proiectul prezentand un plan original, care a fost pe gustul regelui: o vila alpina grandioasa ce combina diferite trasaturi ale stilurilor clasice europene, urmand mai ales eleganta italiana si estetica germana de-a lungul liniilor renascentiste. Lucrarile au fost conduse si de arhitectul Carol Benesch.

Fundatia Castelului Peles a fost pusa in 22 august 1873. Au fost construite mai multe cladiri auxiliare simultan cu castelul: camerele de garda, cladirea Economat, Cabana de vanatoare Foisor, grajdurile regale si o centrala electrica. Astfel, Peles a devenit primul castel din lume alimentat in totalitate de electricitate produsa local. Mai întai, lucratorii au depus eforturi pentru a stapâni elementele capricioase ale naturii, cum ar fi cursurile subterane de apa sau alunecarile de teren. Celor 300 de muncitori care au lucrat aici le-au trebuit doi ani pentru terminarea amenajarilor; in tot acest timp, domnitorul a supravegheat personal, in detaliu, lucrarile.

Completarile ulterioare au fost facute intre 1893 si 1914 de catre arhitectul ceh Karel Liman. Acesta a proiectat turnurile, inclusiv turnul central principal, care are o inaltime de 66 metri (217 ft). Vila Sipot, care a servit initial drept sediu administrativ in timpul constructiei, a fost construita mai tarziu. Tot Liman va supraveghea si construirea in apropiere a castelului Pelisor (1889–1903), viitoarea resedinta a regelui Ferdinand I si a reginei Maria a Romaniei, precum si a vilei regelui Ferdinand din pajistea regala.

In 1875 se pune piatra de temelie a castelului, sub care sunt ingropate cateva zeci de monede de aur de 20 de lei, primele monede romanesti cu chipul lui Carol I.

In 1883 are loc inaugurarea oficială a Pelesului, pe care domnitorul l-a vazut ca pe un „sediu” al noii dinastii. Iar asezarea sa pe Valea Prahovei nu era intamplatoare. Nu departe, la Predeal, era pe vremea aceea granita Romaniei cu Austro Ungaria. Dar, ulterior, dupa unirea Transilvaniei cu Vechiul Regat, castelul a ajuns sa fie amplasat chiar in inima tarii.

Pelesul a capatat apoi o tot mai mare importanta, devenind resedinta de vara a familiei regale romane, care petrecea aici destul de multa vreme, de obicei din mai pana in noiembrie. Aici s-au tinut importante intruniri politice, cum au fost Consiliile de Coroana din 1914 (cand s-a hotarat neutralitatea Romaniei din primul razboi mondial, care tocmai incepuse) si 1925.

Costul lucrarilor la castel, intreprinse intre 1875 si 1914, a fost estimat la 16.000.000 lei romanesti in aur (aproximativ 120 milioane USD astazi). La constructie au lucrat intre trei si patru sute de oameni. Regina Elisabeta a Romaniei a scris in jurnalul ei, in faza de constructie:

«Italienii erau zidari, romanii construiau terase, albanezii si grecii lucrau in piatra, germanii si ungurii erau dulgheri, turcii ardeau caramizi. Inginerii erau polonezi, iar sculptorii in piatra erau cehi. Francezii desenau, englezii masurau. Astfel puteai vedea sute de costume nationale si auzi paisprezece limbi in care vorbeau, cantau, blestemau si se certau in toate dialectele si tonurile. Un amestec vesel de oameni, cai, carute boi si bivoli domestici.»

Constructiile au inregistrat o usoara incetinire in timpul Razboiului de Independenta al Romaniei impotriva Imperiului Otoman din 1877 – 78, dar la scurt timp dupa aceea planurile au crescut ca dimensiune si constructia a fost destul de rapida. Balul Regal de Inaugurare oficiala a Castelului Peles a avut loc in 7 octombrie 1883.

In timpul constructiei, Regele Carol I si Regina Elisabeta au locuit in Vila Foisor, la fel ca Regele Ferdinand si Regina Maria in timpul constructiei Castelului Pelisor. Regele Carol al II-lea s-a nascut la castel in 1893, dand sens expresiei „leagan al dinastiei, leagan al natiunii” pe care Carol I l-a daruit Castelului Peles. Carol al II-lea a locuit in Vila Foisor lungi perioade din timpul domniei sale.

Dupa abdicarea fortata a regelui Mihai I in 1947, regimul comunist a confiscat toate bunurile regale, inclusiv mosia Peles. Castelul a fost deschis pentru scurt timp ca atractie turistica. De asemenea, a servit ca loc de recreere si odihna pentru personalitatile culturale romanesti. Castelul a fost declarat muzeu in 1953. Nicolae Ceausescu a inchis intreaga mosie intre 1975 si 1990, in ultimii ani ai regimului comunist. Zona a fost declarata „zona de interes pentru protocolul de stat”, iar singurele persoane permise pe proprietate erau personalul de intretinere si cel militar.

Lui Ceausescu nu-i placea foarte mult castelul si il vizita rar. In anii 1980, o parte din lemnarie a fost infestata cu «Buretele de casa» (Serpula lacrymans). Dupa Revolutia din decembrie 1989, Peles si Castelul Pelisor au fost reinfiintate ca situri de patrimoniu si deschise publicului. Astazi, Castelul Foisor serveste ca resedinta prezidentiala. Cladirea Economat si Cladirea Camerelor Garzii sunt acum hoteluri si restaurante. Unele dintre celelalte cladiri de pe Mosia Peles au fost transformate in vile turistice, iar altele sunt acum „cladiri cu protocol de stat”.

In 2006, guvernul roman a anuntat restituirea castelului fostului monarh Mihai I. Retrocedarea efectivă s-a realizat la data de 20 februarie 2007. Castelul este inchiriat de familia regala Romaniei, iar Regele si-a exprimat dorinta ca acesta sa continue sa adaposteasca Muzeul National Peles, un muzeu de stat, fiind folosit ocazional pentru evenimentele importante, cu semnificatie nationala, pe care le organizeaza Familia Regala.

Cele mai importante sali de vizitat sunt:

Holul de Onoare este grandios, cu lambriuri din lemn de nuc, tapetate cu basoreliefuri si statuete. Plafonul mobil din sticla, actionat cu ajutorul unui motor electric sau printr-un sistem manual, era un element de surpriza pentru vizitatorii regelui, care puteau sa admire seninul cerului in noptile de vara. A fost finalizat complet abia in 1911, sub indrumarea lui Karel Liman.

Biblioteca regala ii atrage in special pe cei pasionati de carti rare, avand coperti din piele gravate cu litere de aur. Chiar si pentru cei mai putin familiarizati cu universul cartilor, exista un punct de atractie: usa secreta, o cale de acces in spatele unui raft cu carti, prin care regele se putea refugia in diverse incaperi ale Castelului.

Salile de arme, amenajate in perioada anilor 1903 – 1906, adapostesc peste 4.000 de piese europene si orientale din secolele XIV – XVII. Cele mai pretioase sunt considerate armurile germane din secolele XVI – XVII si o armura completa pentru cal si cavaler, unica in Romania.

Sala de muzica a devenit salon de serate muzicale la dorinta reginei Elisabeta. Mobilierul de aici a fost primit in dar de la maharajahul de Kapurthala.

Sala Florentina, denumita si Marele Salon, impresioneaza prin plafonul sculptat in lemn de tei, aurit, cele două mari candelabre si decoratiunile in stilul neorenasterii italiene.

Sala Maura este opera arhitectului Charles Lecompte du Nouy, avand elemente hispano-maure, cu o fantana din marmura de Carrara, copie dupa o piesa din Cairo.

Sala de teatru are 60 de locuri si loja regala, fiind decorata in stilul Ludovic al XIV-lea.

Sala de Concerte, amenajata in 1906, se afla la etajul I. Instrumentele muzicale prezente aici sunt un clavecin executat la Anvers în 1621, un pian cu coada verticala Blüthner si o orga Rieger cu doua claviaturi.

Apartamentul Imperial a fost amenajat tot in 1906 cu ocazia vizitei (care n-a mai avut loc) a imparatului Austro-Ungariei, Franz Josef I, invitat la aniversarea a 40 de ani de domnie ai regelui Carol I.

Alte sali:

Sala de Consilii, care seamana cu una dintre salile Primariei din Lucerna, Elvetia.

Cabinetul de lucru unde se afla un birou impunator si un pupitru pentru audiente.

Sufrageria, unde sunt expuse piese de argint de o mare valoare, este situata la etajul 1 si are un mobilier rustic breton din secolul al XVIII-lea.

Salonul Turcesc care adaposteste o colectie de vase turcesti si persane din alama.

Dormitorul regal care este luminat de un candelabru din cristal de Boemia.

Vitraliile Castelului Peles au fost cumparate si montate intre 1883 si 1914, cele mai multe fiind aduse din Elvetia si Germania, piese datand din secolele XV şi XVII.

De jur imprejurul sau, Castelul are sapte terase decorate cu statui din piatra, fantani si vase ornamentale din marmura de Carrara.

Dupa Castelul Bran, Pelesul este considerat al doilea muzeu din tara cautat de turisti.

Importanta castelului este data si de masurile de securitate existente: pază militara, supraveghetori si camere video.