Sfinxul şi Babele, Domnul şi Doamnele de piatră

Fondat in 2005      

Sfinxul din Munţii Bucegi este un megalit antropomorf situat la 2216 m altitudine.

Originea numelui Sfinxului este datorată asemănării sale cu un cap uman, mai exact cu Sfinxul Egiptean, formarea lui fiind datorată eroziunii eoliene (vântului). Format dintr-un bloc mare de piatră ce a căpătat forma de astăzi într-un timp foarte îndelungat, Sfinxul din Bucegi, aflat pe platoul Bucegi, măsoară 8 metri în înălţime şi 12 metri în lăţime.

Din punct de vedere istoric şi chiar mistic, Sfinxul este reprezentarea unei divinităţi supreme din timpuri pelasge. Aspectul său omenesc este asociat cu o expresie de suveranitate şi putere, acest lucru fiind evidenţiat prin faţa proporţionată, buze severe si bărbia voluntară. Pelasgii au fost anteriori grecilor, triburile lor au fost răspândite mai ales în zona Mării Egee.

Mulţi istorici merg până acolo încât spun că Marele Sfinx de la Giza, Egipt, este o copie a celui de pe platforma Bucegilor. Acest lucru se bazează pe nişte asemănări care sunt mai mult sau mai puţin întâmplătoare, cum ar fi faptul că Sfinxul din Bucegi are aceeaşi înălţime cu cel egiptean, de la Gizeh.

Asemănarea sa cu un Sfinx (dacă este privit din anumite unghiuri, marcate în jurul său), cât şi legendele şi istoria locului, au făcut ca această formaţiune geologică să devină o atracţie turistică importantă.

În perioada 1966-1968, arhitectul peruan Daniel Ruzo, observase că Sfinxul seamănă cu chipul principal dintr-un ansamblu sculptat într-o stâncă de pe podişul Marcahuasi, din Peru, numit „Monumentul Omenirii”: “Sfinxul nu reprezintă doar un singur chip, fiind înconjurat de altele, dar din rase diferite, precum şi de capul unui câine, care are rol de străjer al unei comori aflată într-o „peşteră a tezaurului” în apropierea Omului”.

Se spune că acest loc a fost centru energetic folosit pe vremuri de extratereştri, multe legende circulând prin părţile locului în acest sens. În imediata apropiere a Sfinxului se află o anume peşteră ce ar strânge mistere energetice deosebite. Aceste mistere energetice sunt atracţia multor oameni pasionaţi de acest subiect.

Alte zvonuri spun că tot aici ar exista o mină de uraniu, părăsită, ce nu mai este în funcţiune din al doilea război mondial.

În vârful munţilor Bucegi, stâncile şochează prin formele lor umanoide care au îndemnat oamenii să caute răspunsuri mistice cu privire la modelarea lor.

În jurul Sfinxului din Bucegi şi al Babelor s-au ţesut legende şi s-au învârtit zeci de teorii mitologice, năstruşnice ori doar amuzante. Unii afirmă că n-ar fi naturale, ci modelate cu har şi interes de mâna omului, alţii că „pietrele“ din vârf de munte emană energii pozitive nemaiîntâlnite care au apărat ţara de duşmani, iar cei mai „originali“ spun că sunt – fără nicio îndoială – urme ale unei civilizaţii extraterestre.

Printre presupuneri se numără faptul că „Atlasul“ din mitologia greacă n-ar fi altul decât vârful Omu din Bucegi, că Prometeu a fost înlănţuit de o stâncă de pe acelaşi vârf, că Babele ar fi nişte altare ciclopice ale vechii populaţii pelasge, sau că Sfinxul Bucegilor ar fi fost modelat de daci. De altfel, asemănarea izbitoare a Sfinxului cu un cap de dac acoperit cu o cuşmă a îndemnat perpetuarea miturilor.

Mituri demontate

Uriaşul cap de om din vârf de munte, atracţie turistică şi „minune“ care suscită interesul turiştilor şi pe cel al cercetătorilor, este, în fapt, doar o stâncă modelată în urma acţiunii îndelungate a îngheţului şi dezgheţului, roasă de vânt şi de ploaie. Pe scurt, natura a ales forma acestor stânci de la înălţime: cea de ciuperci (Babele) sau de cap uman (Sfinxul). Totuşi, s-au format de-a lungul timpului mai multe teorii care aduc în discuţie intervenţia umană asupra acestor stânci ori să treacă „monumentele“ pe lista enigmelor lumii.