Se afla situata in cartierul Cumpatu, singurul cartier al orasului Sinaia asezat pe malul drept al raului Prahova. In destinul stralucit al lui George Enescu, orasul Sinaia si vila “Luminis” au o semnificatie aparte. George Enescu si-a organizat viata in asa fel incat, in perioada dintre concerte sa-si afle ragazul de a putea compune, facandu-si un refugiu din vila de la Sinaia.

Vila nu a fost construita intamplator la Sinaia, deoarece Enescu a fost legat atat sentimental, cat si profesional de acest oras, datorita sprijinului reginei Elisabeta, Castelul Peles, fiind pentru el o poarta de lansare in lumea muzical-culturala a epocii. Intreaga vila este mobilata si aranjata cu rafinament si imaginatie, reunindu-se in mod armonios si original, elementele omamentale si de mobilier in stilurile romanesti si orientale.

Bucurandu-se de admiratia reginei Elisabeta – celebra protectoare a artelor cu pseudonimul de poeta Carmen Sylva – George Enescu a fost invitat deseori sa cante la Castelul Peles. La seratele date de regină – pe care o acompania – inspirat de unele poeme ale acesteia a compus câteva lieduri. Iata ce reprezenta pentru el protectoarea artelor: ”Regina Elisabeta judeca oamenii si lumea dupa inima-i curata si generoasa. Pentru mine, Ea a fost o prezenta supraomeneasca, o fiinta cu nimb, departata de oamenii obisnuiti, revarsand numai lumina si bunatate…”

Vila a fost construita intre anii 1923 – 1926, de arhitectul Radu Dudescu, din banii adusi de activitatea concertistica a maestrului. Realizata intr-un stil autentic romanesc, si integrata armonios in ambianta inspiratoare a muntilor Bucegi, vila “Luminis” avea sa fie atat un loc de inspiratie pentru o parte semnificativa a creatiei enesciene, cat si un loc de recreere, maestrul locuind aici timp de 20 de ani, intre 1926 si 1946.

Despartirea de tara a lui Enescu s-a produs in anul 1946, in luna septembrie, dupa ce a facut o ultima vizita in Moldova, la Liveni, la mormantul mamei sale. Dupa aceasta vizita a marturisit, impacat intr-un fel cu soarta: “de aici plec odihnit, din seva pamantului meu, si numai asta imi da curaj sa ma pot dezlipi de tara, pentru un timp mai lung.”

Din pacate, intoarcerea sa la Sinaia, la vila “Luminis” care a constituit o marturie fericita a vietii marelui muzician roman, nu avea sa se mai petreaca niciodata. In urma parasirii definitive a tarii, determinata de evenimentele politice dintre anii 1945 -1946, Enescu semneaza la Paris un act de donatie, prin care vila “Luminis” urma sa devina un asezamant cultural, conceput ca o casa de odihna si reculegere pentru artistii romani si straini.